De ce scriu pe acest blog?

 

scris2In primele mele articole ti-am spus cateva cuvinte despre mine dar stiu foarte bine ca ar fi trebuit sa-ti marturisesc   si  adevaratul motiv pentru care am inceput sa scriu…

De ce nu am facut-o atunci?

Pentru ca, dorindu-mi ca mai intai sa ne cunoastem, am considerat ca este mai important sa-ti  „vorbesc” despre una din valorile pe care pun mare pret in viata si care doresc sa ne insoteasca  in calatoria  pe care ti-am propus-o si in care mi-ar face mare placere sa te am alaturi…

Fara sinceritate nu putem merge mai departe pentru ca ne-am rataci in hatisul vorbelor fara continut si al actiunilor fara sens…

Ce sens ar avea  sa scriu?…

Ce rost ar acea sa citesti?

Ar fi o pierdere de timp si de energie de ambele parti si nu vreau asta, crede-ma…

In viata am incercat sa am un punct de vedere echilibrat… Nu-mi amintesc prea multe controverse in care sa nu fi dat, macar partial, dreptate si celeilalte parti, chiar daca o faceam mai tarziu, cand rememoram  obiectul disputei… Pentru a nu creea confuzie, in acest blog voi cauta insa sa adopt un alt mod de a gandi… Nu stiu daca ideile exprimate vor reprezenta “adevarul” acela suprem (100%), dar ti le voi prezenta ca si cum asa ar fi, deoarece eu asa le consider in acest moment…

Urmeaza ca tu sa analizezi si sa alegi ce crezi ca ti se potriveste, ce simti ca-ti este folositor.

Regasirea de Sine s-a nascut  din idea ca experienta mea de viata poate fi utila si altora, intr-un fel sau altul…

In momentul in care am realizat ca-mi pierdusem stima si increderea fata de propria-mi  persoana, ca  ma indepartasem de mine insami si ca nu eram prea departe de depresie, mi-am spus  ca nu ma pot lasa in voia soartei, ca trebuie sa fac ceva, sa schimb ceva in actiunile mele dar mai ales in modul in care gandesc…

Nu prea stiam de unde sa incep…

OK, voi invata! – mi-am zis…

Si chiar asta am facut si fac in continuare…

Am cautat surse de informatie si am constatat ca exista suficiente: articole, carti, cursuri, filme, bloguri, oameni… Depindea numai de mine sa le folosesc…

Imi place sa invat…Mi-a placut intotdeauna. Dar acesta era un domeniu nou, caruia nu-i acordasem prea mare importanta pana atunci… La inceput a fost un gen de curiozitate, apoi placere pentru ca, incet-incet sa devina o pasiune… Si, pe neobservate, am inceput sa ma schimb…

Nu-mi venea sa cred… Era atat de adevarat totul, aveam senzatia ca citesc, ca invat  despre ceva  stiut  candva, dar de care uitasem… Nu ma mai puteam opri… Voiam sa stiu mai mult si mai mult…

înveţi înseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, ştii. Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, învăţăcei, muncitori, învăţători. (Richard Bach)

Eram atat de incantata incat ori de cate ori descopeream ceva care  putea fi util, simteam nevoia sa-l  impartasesc si altora pentru a-i  ajuta  sa se redescopere si a le scurta drumul spre tinta… Am facut-o in familie si  cu  prietenii dar parca era prea mic cercul…

Ce puteam face? – m-am intrebat

Am avut o scanteie geniala (glumesc, nu sunt nici pe departe un geniu) :

blogUn blog!…

Si am facut acest blog…

Acum patru luni  habar nu aveam cum sa realizez un site dar am invatat…Nici nu-ti pot descrie  fericirea pe care o traiesc acum si ori de cate ori ma dedic acestui blog…

Blogul meu!

Intotdeauna am cautat  ca viata mea sa nu se rezume la “a exista” si am luptat si lupt pentru a o trai din plin… Faptul ca pot prin acest blog sa ma adresez celor interesati este un mod care ma face sa simt acest lucru…

Nu cred ca exista prea multe persoane care sa spuna ca au o viata perfecta si care sa nu simta nevoia, la un moment dat, sa foloseasca anumite tehnici de dezvoltare personala pentru a aduce imbunatatiri  anumitor aspect ale vietii lor…

Ii vei invata pe altii cel mai bine ceea ce ai cea mai mare nevoie sa inveti! (Richard Bach)

Cat de adevarat!

Chiar asta imi propun si eu…Ca pe masura ce invat, sa impartasesc si altora din experienta mea… Acest proces de invatare  nu este o lectie sau un curs … poate dura toata viata.

Fiecare dintre noi suntem unici si avem acea  capacitate extraordinara de a ne transforma, de a ne recreea daca simtim ca ne dorim acest lucru… Important este sa o facem in directia corecta.

Acest site asta iti propune: sa batem impreuna drumul cunoasterii de sine pentru a ajunge sa avem stima de sine adica sa ne respectam la adevarata noastra valoare si incredere de sine respectiv sa constientizam ca avem puteri nelimitate in a face tot ceea ce ne dorim…

Nu putem parcurge insa acest drum fara a actiona asupra a ceea ce gandim despre noi, despre ceilalti, despre viata in general…

Nu o putem face  fara emotii, fara sentimente, fara dragoste…pentru a ajunge la adevarata implinire si fericire.

Regasirea de sine este si va fi un blog scris  cu onestitate, focusat pe sinceriate si incredere reciproca. Acestea sunt foarte importante pentru mine…Am pornit impreuna la drum si vreau  sa ajungem la tinta…

helpPentru a obtine rezultatele dorite  insa, am nevoie de tine pentru a stii cat de aproape sunt de ceea ce iti doresti sa afli, despre ce altceva ai vrea sa citesti si, de ce nu, am neoie de opiniile si sfaturile tale referitoare  la modul in care gandesc sau la ceea ce scriu.

Te invit sa comentezi acum sau ori de cate ori vei dori acest lucru…

Multumesc pentru ca imi esti alaturi…

Cu drag,

            Chrisseu

Tagged , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

10 Responses to De ce scriu pe acest blog?

  1. Veronica says:

    Buna Criss,
    Ma bucur ca am fost inspirata sa ma opresc asupra blog-ului tau. De abia acum am timp si sunt mai linistita pentru a -mi permite sa „navighez” ….daca pot spune asa, pe site-urile cu subiecte bune si interesante.
    Vreau sa-ti spun ca ma regasesc in mare masura in subiectul articolului tau. Intr-o perioada a vietii mele, acum ceva timp in urma, simteam ca-mi pierd increderea si respectul de sine. Aceasta, datorita unor motive intemeiate. Trebuia sa-mi gasesc o ocupatie, ceva de lucru, care sa-mi demonstreze ca m-am inselat in privinta a ceea ce simteam eu ca sunt. La fel ca si tine am cautat sa ma informez prin, articole, carti, net….si uite asa am dat de MIB. Am facut tot posibilul, m-am inscris si dupa trei luni sunt aici, cu blogul meu : http://sanatateainimii.ro/. Pentru acest lucru sunt fericita, chiar daca mai am multe de facut, insa eu sunt multumita deocamdata. Niciodata nu-i tarziu sa invat lucruri noi, chiar daca nu mai am ….20 ani.
    Felicitari Criss si mult succes!
    Cu drag,
    Veronica Foia

    • Chriss says:

      Veronica, ma bucur tare mult ca ai navigat pe blog si ca apreciezi ceea ce am scris…In ceea ce priveste povestea ta se pare ca are puncte comune cu a mea…Chiar daca am facut cativa pasi, nu am ajuns inca la tinta…Daca iti va face placere, te invit ca in continuare sa-ti exprimi opiniile legate de ceea ce scriu…Multumesc mult.
      Cu drag,
      Chriss

  2. Maria says:

    Buna Chriss, foarte frumos articolul tau, se vede ca este autentic.Si eu mi-am creat un blog din aceesi dorinta sincera de a transmite si altora ceea ce am descoperit eu invatand sa ma iubesc mai mult.Felicitari, succes!
    Cu drag, Maria

  3. Adriana says:

    Buna Chriss,

    Ma identific cu mesajul tau, traiesc starea unui nou inceput cu entuziasm, pasiune dar si cu frica de necunoscut…
    Aici gasesc indemn, motivare, pasiune si imi face placere sa-ti citesc fiecare articol.
    Felicitari Chriss, continua sa scrii pentru mine si pentru ceilalti care modest din umbra te urmaresc!

    Te imbratisez cu drag,
    Adriana

    • Chriss says:

      Faptul ca ma citesti ma bucura tare mult, Adriana iar daca vei gasi si ceva util satisfactia va fi deplina…Multumesc din suflet…
      Cu drag,
      Chriss

  4. Viorica says:

    Acesta e doar primul pas. Calatoria abia a inceput. Un proverb chinez spune „O calatorie de o mie de pasi incepe cu primul pas!” Toate admiratia mea ca ai reusit aceasta conectare cu valorile tale; una din ele fiind de a invata. Mentine atentia pentru a-ti ramane aproape in aceasta calatorie de 1000 de pasi!

    • Chriss says:

      Ai dreptate, Viorica, fara a face acest prim pas nu vor fi urmatorii…Si-atunci cum sa ajungi la capatul drumului, cum sa-ti atingi scopul, oricare ar fi acela? In privinta invatatului, ce sa-ti spun…cred ca o voi face toata viata…Imi place ca vesnic sa acumulez ceva nou…Multumesc!
      Cu drag,
      Chriss

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *